Pagina personala

ma pis pe capul vostru de jurnalisti retardati.

Citeam tampenii pe net, nonsense-urile unor adolescenti. Ma fascineaza dramele lor, modul in care complica tot, probleme lor imaginare.

Probabil cel mai inteligent lucru pe care l-am facut in viata mea a fost sa spun "nu stiu", dupa care sa merg inainte.

Eram azi intr-o cafenea. Imi adusesem un caiet si un pix pentru a scrie. Scriu mult si scriu o gramada de prostii, e unul din modurile mele de a ma elibera si relaxa. De data asta doar am tinut caietul deschis, cu paginile goale, iar eu urmaream sirul gandurilor fara a scrie. Imi place sa aberez, ma defineste.

Adolescent fiind, cacat mancam. Si mai si aveam impresia ca sunt interesant. Pe atunci credeam ca spun numai chestii originale, ca modul meu de a gandi si ideile mele o sa-l faca pe celalalt sa zica "wow, cat de tare, nu m-am gandit niciodata la chestia asta". Bineinteles, eu de fapt vorbeam in clisee.

Nu stiu de ce, dar mi s-a nazarit sa plec din Cluj cu un tren de noapte. Sosea in Sfantu Gheorghe pe la vreo 8 dimineata. Trenul venea de la Budapesta, iar eu am picat intr-un vagon plin cu tigani care se intorceau in tara dupa ce au stat o perioada in Ungaria. Tigani autentici, dar adaptati vremurilor noastre. Mi-a fost o frica incredibila. Am incercat sa stau treaz toata noaptea, dar am atipit de cateva ori. De fiecare data m-am trezit tresarind ca si cum imi dadeam seama ca am facut o prostie, ca am atipit si nu trebuia. Stiam ca daca se va pune problema sa ma jefuiasca, n-aveam ce face. Era clar ca trebuie sa zica doar "da-mi bagajele tale" si ma conformam fiindca n-avea absolut nici un sens sa sar la bataie cu ei intr-o incercare disperata de a-mi apara bunurile. Speram doar sa nu ma raneasca fizic din pura rautate. La un moment dat cred ca unul dintre ei s-a gandit serios sa ma jefuiasca, iar o tiganca a incercat sa-l opreasca. Ei se certau, iar eu priveam inlemnit nestiind ce sa fac. Nestiind ce ar trebui sa fac. Intelegeam ca eu sunt motivul certei: privirea lui aruncata mie, tonul vocii lui cand mi se adresa intr-o limba straina mie, zambetul lui usor din coltul gurii si disperarea ei.

Pana la urma nu s-a intamplat nimic.

Tipul a stat mai mult pe hol fumand tigari. Tigari pe care le obtinuse de la un alt tigan care le obtinuse de la mine. Iar eu ii tot dadeam. La un moment dat o tiganca batrana mi-a spus, cand ramasesem doar noi doi in compartiment, sa nu mai dau tigari fiindca "asa-i tiganul, cere fara nerusinare". Probabil incerca sa salveze din imaginea lor sau ceva de genul. Dar eu atunci nu mi-am dat seama de asta. Asa ca data viitoare cand a venit sa-mi ceara tigari, i-am zis "nu". A schimbat imediat tonul vocii si s-a rastit la mine. I-am dat. Ulterior aceeasi tiganca mi-a cerut tigari si i le-a dat ea.

La un moment dat ea m-a rugat sa-i rup o cutie goala de carton tip Santal. A scos o sticla cu alcool, a turnat un pic in recipientul pe care l-am creat din cutie si i l-a dat tipului care statea mai mult pe hol. Nu i-a dat toata sticla, sa ia o dusca, i-a dat doar cat era in recipient. El a luat fara sa zica nimic, fara sa se uite la ea, ca si cum i se cuvenea, a baut si a aruncat pe geam bucata de carton.

Cand am ajuns in Sfantu, a venit o masina dupa mine trimisa de parinti. De la Sfantu mergeam spre Covasna. Soarele rasarise de curand, culorile erau vii, eu eram uimit. I-am spus soferului ca nu-mi vine sa cred cat de frumos este afara. El a aprobat dupa care a reinceput sa discute despre ce discuta si-nainte. Incercam sa fiu atent la ce zice, dar nu prea reuseam. Era, intr-adevar, o dimineata superba.

i have no idea what the fuck i'm doing. generally speaking.